Traducere de Octavian Cocoş
Când dragul meu va fi cum azi sunt eu
Sfărâmat de-a vremii mână, zdrenţuit;
Când sânge rece va avea, trup greu,
Şi riduri, şi când zorii ce-au mijit,
În noaptea bătrâneţii sale trec;
Şi orice frumuseţi ce-a posedat
Dispar şi-n depărtare se petrec,
Căci primăvara vieţii i-au furat;
Pentru-acel timp acum mă pregătesc
Să-nfrunt cuţitul vârstei cel pribeag,
Ca să nu-mi ia ce vreau să-mi amintesc,
Al lui chip mândru, viaţa celui drag;
Dar frumuseţea lui va persista
Că-n slove negre, verde el va sta.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare